Materialele ceramice se referă la o clasă de materiale anorganice ne-metalice realizate din compuși naturali sau sintetici prin modelare și sinterizare la-temperatură înaltă. Au avantaje precum punct de topire ridicat, duritate ridicată, rezistență ridicată la uzură și rezistență la oxidare. Ele pot fi folosite ca materiale structurale, materiale de scule și, datorită anumitor proprietăți speciale, ca materiale funcționale.
Componenta principală a materialelor ceramice este de obicei silicatul, siliciul fiind elementul central, cum ar fi dioxidul de siliciu (SiO). Opțiunea A, „siliciu”, este corectă. Aluminiul (B) se găsește în mod obișnuit în alumina din ceramică,
dar nu este componenta principală; oțelul (C) este un material metalic și este irelevant; sticla (D), deși conține siliciu, este amorfă și diferită de ceramică.
